Nicolae Malaxa (1884-1965), unul dintre marii industriaşi ai României interbelice, a rămas cunoscut în istorie drept fondatorul Uzinelor Malaxa, denumite de comunişti după naţionalizare „23 August”, apoi devenite „Faur”. Povestea industriaşului, înainte să devină unul din cei mai influenţi oameni de afaceri ai României la începutul secolului XX, a rămas necunoscută

La 10/23 decembrie 1884 se năştea la Huşi, în fostul judeţ Fălciu, Nicolae Malaxa. Tatăl, Costache Malaxa, era un comerciant înstărit. Mama, Elena Ruxandra, era descendenta unei familii de mici boieri locali, cea a spătarilor Bădărău. După tată, Nicolae Malaxa este de origine aromân din ramura epiroţilor, sau a pindenilor cum se mai numesc ei, ca locuitori ai munţilor Pîndului. Stră-străbunicul său, Mihalachi Malaxa a venit în Moldova în anul 1818.

Etimologic, “Malaxa” este nume latin. Termenul provine din latinescul “malaxare” care înseamnă “amestecare”. Este înrudit cu elinul “malasso” care are acelaşi înţeles. Originea latină este mult mai evidentă decât cea greacă. Faptul demonstrează că avea de a face cu un nume de aromân. Ca nume, “Malaxa” înseamnă “cel ce frământă” lutul, adică olar. Etimologia arată că activitatea industrială are în familie o tradiţie îndepărtată.

După anul 1885, începe procesul de modernizare şi industrializare a României. Costache şi Elena Ruxandra Malaxa, părinţii viitorului industriaş, au fost receptivi la viitorul care bătea la uşă. Nu au ascultat de datina care rezervă tinerilor din clasele avute studii în domeniile umaniste, juridice sau economice. Dimpotrivă, fiul lor a fost îndreptat către ştiinţele exacte, către Politehnică. Mai mult, au dorit ca Nicolae să fie beneficiarul unui învăţământ de o calitate cât mai bună, care să-i pună în valoare înclinaţiile şi să-i deschidă calea către performanţă profesională şi socială.

Personalitate controversată

Nicolae Malaxa a rămas în istorie un personaj controversat. În parte a fost acuzat că şi-a construit imperiul din afaceri cu statul şi credite acordate de BNR, că a sprijinit financiar toate partidele politice, că a fost un simpatizant al legionarilor. Acuzele sunt nefondate din punctul de vedere al celor care au făcut cercetări minuţioase şi au studiat activitatea industriaşului.

Despre viaţa şi omul Nicolae Malaxa, înainte să devină cel mai influent industriaş al României interbelice, nu se ştie aproape nimic. Chiar multe din informaţiile apărute şi ştiute sunt contestate de lucrări recente şi de dovezi nou descoperite. Marian Rotaru, autorul monografiei “Nobleţea unei fabrici. Povestea Mândrei - 100 de ani de experienţă” (2012), acordă atenţie deosebită industriaşului Malaxa, fiind fondatorul celei mai vechi fabrici de ulei din ţară, încă funcţională: Mândra Bârlad.

Corina Bucur, în lucrarea “Industriaşul Malaxa”, a descris cariera de succes a industriaşului şi a omului de afaceri. Odrasla soţilor Malaxa nu urmează la Huşi nici măcar şcoala primară. La Iaşi, opinează Corina Bucur, Nicolae urmează atât clasele primare cât şi liceul, compus pe atunci din studiile gimnaziale, urmate de cele secundare. Importante sunt argumentele lui C. D. Zeletin (poet, eseist, traducător, profesor doctor, medic şi biofizician român) care demonstrează că Nicolae Malaxa a urmat Liceul “Roşca Codreanu” din capitala Tutovei, promoţia 1901. Se presupune, prin extensie, că Nicolae Malaxa a urmat inclusiv şcoala primară în Bârlad, oraş în care tatăl său, Costache, a deţinut o casă în apropiere de Liceul “Codreanu”, casă dărâmată în urmă cu aproximativ 30 de ani.

“Pentru studiile superioare pleacă în Germania. Având în vedere organizarea învăţământului românesc din epocă, probabil că perioada germană din viaţa viitorului industriaş începe în 1901 sau 1902. Urmează cursurile Facultăţii politehnice din Karlsruhe. Potrivit unor istorici, Malaxa ar fi urmat cursurile facultăţii în 1910-1912. “Este greu de crezut că Malaxa a până la 26 de ani. În plus, perioada prea scurtă a studiilor ridică semne de întrebare”, susţine Marian Rotaru.

Primele afaceri de la Bârlad

Malaxa ajunge în Bârlad ca inginer pe la 1909, fapt ce reiese din lucrările cercetătorilor bârlădeni care au realizat studii monografice ale oraşului, precum şi din analiza unor documente de arhivă. Despre venirea lui Malaxa la Bârlad şi despre înfiinţarea fabricii de ulei se găsesc informaţii în “Istoria Bârladului”, coordonată de Oltea Răşcanu-Gramaticu şi în “Bârlad 2008, repere monografice”, realizată de Fundaţia “Dr. C. Teodorescu”. În aceste cărţi se scrie despre înfiinţarea la Bârlad în 1911 a unui atelier de “lucrări metalice”, fără a preciza cui a aparţinut şi nici sub ce firmă a aparţinut. Există mărturia directă a lui Vasile Ivas (n.r. bunicul lui Marian Rotaru, autorul monografiei) care a dat asigurări că Nicolae Malaxa a deţinut la Bârlad un atelier de prelucrări mecanice prin aşchiere, axat în primul rând pe strungărie, o turnătorie şi un atelier de reparaţii auto.

Acelaşi Vasile Ivas susţine că Malaxa a fost cel care a plătit cheltuielile de spitalizare atunci când s-a îmbolnăvit.

Alături de atelierele mecanice din Bârlad, Malaxa construieşte fabrica de ulei “Mândra”. În industria uleiurilor vegetale exista concurenţă la Bacău şi Galaţi, însă, în preajma Bârladului, unde se cultivau oleaginoasele cu rezultate foarte bune, nu exista aşa ceva şi a prevăzut că afacerea va fi un succes.

Se spune că Malaxa ar fi avut o idilă cu o fată din oraş şi de aici ar veni numele fabricii: Mândra. se mai presupune că inginerul să fi dorit iniţial să se stabilească la Bârlad, de aceea a organizat şcoala de ucenici. Dezvoltarea afacerii neaşteptat de bine i-au deschis noi orizonturi şi ambiţii.

Veniturile aduse de întrepinderile din Bârlad şi sumele rezultate din vânzarea afacerii prin tranzacţii făcute în anii deceniului al doilea din secolul XX, permit lui Nicolae Malaxa să cumpere la periferia Bucureştiului un teren viran, unde, începând din 3 august 1921, începe funcţionarea unui atelier de reparaţii locomotive şi vagoane. Extinde afacerea şi în apropiere de Titan, începând cu 1923, construieşte de la fundaţie o uzină pentru producerea materialului rulant de calea ferată. Este nucleul Uzinelor Malaxa (Faur) care, redenumite după naţionalizare “23 August”, au rămas decenii de-a rândul etalonul industriei româneşti”, spune Marian Rotaru.

Imperiul Malaxa

Uzina Malaxa a fost dată în funcţiune în 1927, iar în 1928 a fost finalizată prima locomotivă cu abur Malaxa. Uzina a fost dotată cu maşini unelte de fabricaţie germană, aceeaşi tehnică care şi-a pus cuvântul şi la fabrica de ulei “Mîndra” Bârlad, unde există o pompă de fabricaţie Germană din 1910, care există şi funcţionează şi la ora actuală. Malaxa a dovedit aceeaşi grijă pentru formare de personal calificat pe care a avut-o şi la Bârlad prin şcoala de ucenicie. Politica de resurse umane a industriaşului a făcut ca la Uzinele Faur să aibă în scurt timp 8.000 de angajaţi.

Salariile erau printre cele mai bune din industria românească, dădea o masă gratuită muncitorilor, asigura asistenţă socială, echipamente de protecţie individuale, facilităţi moderne precum vestiare şi săli de duş. Fotografiile din 1940 prezintă muncitorii de la Uzinele Malaxa în salopete iar în spaţiile de motaj purtau chiar halate albe. Se observă în imaginile de acum peste şapte decenii aşezarea ergonomică a utilajelor, spaţii largi între ele pentru acces dar şi pentru evitarea accidentelor de muncă.

Astfel s-a ajuns ca din atelierele de material rulant create în 1921 să se dezvolte concernul Malaxa care cuprindea din 1933 alături de Uzinele Faur, Fabrica de ţevi fără sudură din oţel “Malaxa Tub”, aflată tot în Bucureşti. Diversitatea producţiei au transformat marca “Malaxa” într-una din cele mai apreciate din lume. Uzina de ţevi era cea mai modernă din Europa, dat fiind că a implementat în premieră continentală procedeul american de laminare Stiefel. Uzinele faur erau considerate a fi de nivel european. Acolo a fost fabricată în 1936 prima locomotivă Diesel românească. Locomotivele “Malaxa”, cele mai puternice din Europa, au deţinut calificativ supremaţia mondială, obţinând cele mai importante aprecieri la expoziţiile de la Belgrad (1937) şi de la Milano (1940). În 1945, la Uzinele din Reşiţa, a fost construit automobilul “Malaxa”, considerat a fi primul automobil românesc.

Sursa/Historia.ro