Dezvoltarea Transilvaniei s-a făcut cu ajutorul coloniştilor germani (hospites=oaspeți). Primii hospites au ajuns în zona Dejului în anii 1141-1143, fiind locuitori ai Olandei şi Flandrei care au pătruns dinspre Satu-Mare. Aceşti colonişti plecaţi din cauza inundațiilor mării, s-au așezat aici întemeind orașul Dej, ca de altfel toate orașele Transilvaniei. În scurt timp localitatea a căpătat un aspect urban. Noii veniți au practicat comerţul cu sare, implementând relaţii de producţie şi tehnici noi de lucru.
Numele aşezării a fost menţionat pentru prima dată într-un izvor documentar datat în anul 1214, cu toponimicul Dees, ca loc de îmbarcare al sării. Dejul a existat şi s-a dezvoltat cu mult înainte de prima sa atestare documentară. Anul 1214 nu este decât momentul în care se consemnează în scris ceea ce exista de mult timp în realitate.
Referitor la originea și semnificația numelui orașului există mai multe ipoteze. Prima susține că numele orașului provine din slava veche unde ,,desaˮ înseamnă depresiune, loc băltos, apătos sau bogat în apă. O ipoteză de dată mai recentă explică numele Dejului din toponimicul geto – dac ,,dizos” care înseamnă zid, dig sau fortificaţie.
În perioada voievodală (secolele XII-lea-XVI), Dejul a fost o aşezare de tip urban, un oraş regal care şi-a datorat importanţa zăcămintelor de sare şi a poziţiei sale geografice. Dejul avea privilegii largi, o administraţie proprie, a cărei autoritate era îngrădită de comitetele Cămării de sare, însă, a formulat, de mai multe ori, acte şi în numele şi în interesul locuitorilor oraşului. Regii maghiari și voievozii Transilvaniei au acordat orașului numeroase privilegii ceea ce a permis o dezvoltare economică continuă. Unul dintre acestea este actul privilegial, din anul 1475, care poartă semnătura regelui Matia Corvin, prin care scutește locuitorii lui credincioși din Dej și Ocna Dej de la plata tuturor taxelor și impozitelor.

În secolele XVI-XVII, orașul Dej a fost prins în mai multe conflicte politico-militare. Cel mai dificil moment pentru oraș a început în septembrie 1601, când trupele imperiale conduse de generalul Gheorghe Basta au atacat și jefuit oraşul Dej, după care între anii 1602-1603, o parte din armata imperială a staţionat pe Dealul Florilor. În urma atacurilor populaţia orașului a fost decimată, supraviețuind doar şaizeci de familii.
La jumătatea secolului al XVII-lea importanţa orașului a crescut datorită prezenței aici a principilor Gheorghe Rákóczi I și Gheorghe Rákóczi al II-lea care au avut un palatul princiar în edificiul numit ,,Casa Rákóczianăˮ, demolată în anul 1938. În timpul principelui Mihai Apafi I, Dejul a primit statutul de oraș nobil în cadrul unei noi Constituții, prin care orașul era scutit de sarcinile publice, dar nu era independent față de autoritățile comitatului.
Regimul habsburgic instaurat în Transilvania, la începutul secolului al XVIII-lea, a favorizat dezvoltarea unui sistem de învățământ la care puteau participa și românii, odată cu înființarea Bisericii Greco-Catolice. Apariția unei elite intelectuale românești a permis formarea unei conștiințe naționale și afirmarea luptei naționale a românilor din Transilvania pentru drepturi egale cu celelalte naționalități: maghiarii, sașii și secuii.

Sursa/Dejulmeu.ro