🙋🏻‍♂️ Dragi prieteni,

Continuăm călătoria cunoașterii cu un nou subiect: "mediocrul dispus"...

Meritocrația, performanța, profitul, competența, specialiștii, performeri... sunt cuvinte des întâlnite în mass-media, în spațiul social, economic, public și politic, rostite și răstălmăcite de către factorii de decizie, dar și de către influencerii zilelor noastre. Totuși, de cele mai multe ori, aceste cuvinte sunt folosite doar ca pretexte de imagine, nu din convingeri sau principii, pentru că sunt bine văzute de public. În timp ce facem acest lucru, tolerăm cu stoicism mediocritatea și lipsa performanței. Paradoxal, nu?

După cum am mai spus, în perioada 2013-2015, am participat la un studiu, o diagnoză instituțională, realizată de un centru de evaluare și cercetare psihologică. Scopul principal al acestui studiu a fost stabilirea unor atribute culturale organizaționale ale unei instituții publice administrative. Prin măsurători psihologice, am constatat un fapt interesant: indivizii cu scoruri scăzute în ceea ce privește performanța profesională, aptitudinile funcționărești, capacitatea decizională sau interesul pentru antreprenoriat au un scor foarte ridicat în ceea ce privește amabilitatea. Acest lucru se traduce printr-un sindrom de adaptare al incompetenților, care într-o instituție publică sau politică devin amabili și se prezintă ca "băieți de treabă". Cu toate acestea, ei sunt dispuși, doar în anumite circumstanțe și nu din convingere personală, să ocupe funcții pe care nu le pot îndeplini funcțional, deoarece singurul lor scop profesional este "șefia".

Cu alte cuvinte, așa cum se spune în limbajul comun: "Chiar dacă soacra mea este o femeie de treabă, asta nu înseamnă că această calitate o recomandă să fie primar sau manager!"

Va urma...