La Muzeul Municipal Dej sunt expuse LĂZILE DE BREASLĂ ale meșterilor dejeni, împreună cu STEAGURILE DE BREASLĂ, CONVOCATOARE ale breslelor, diverse UNELTE ale meșterilor și documente ale unor PRIVILEGII primite de breslele din Dej.

În viața urbană medievală a orașului DEJ, s-a manifestat încă de timpuriu, unul dintre cele mai interesante fenomene legate de spiritul asociativ și de coagulare a confreriilor. Între <<fraternități>> se remarcă breslele, corporațiile meșteșugărești și alte asociații cu caracter economic.

Începând cu anii 1465(!), 1500(!), 1503, 1536, au apărut la Dej primele bresle. Printre acestea, s-au numărat cele ale: corăbierilor (Someșul fiind navigabil la acea vreme!), blănarilor, tăbăcarilor, cizmarilor, fierarilor, croitorilor, măcelarilor, rotarilor, olarilor, dulgherilor și pieptănarilor.

Simbolurile breslelor erau reprezentate de ladă, tablă de convocare, sigiliul și mai târziu steagul.

LADA era primul obiect pe care o breaslă îl achiziționa. În aceasta se păstra diploma(privilegiul), contractele, fondurile bănești ale asociației și alte documente. Lăzile erau confecționate din lemn sau metal, având formă dreptunghiulară și dimensiuni diferite. LADA SE DESCHIDEA ÎN MOD SOLEMN la adunările generale ale breslei și rămânea așa pe toată durata ședinței! Banii lichizi erau depuși în lada breslei alături de documentele importante. Aceasta avea de obicei două lacăte cu două chei diferite, fiecare dintre ele fiind încredințată unuia dintre staroști. Lada era inițial păstrată în casa starostelui, dar mai târziu, când breslele au dispus de case proprii, aceasta ocupa un loc de cinste în una din camere, având aproape o valoare mistică, ÎN FAȚA EI DEPUNÂND JURĂMÂNTUL STAROȘTII BRESLEI!

TABLA DE CONVOCARE (convocatorul breslei), un alt simbol important al breslelor, era păstrată întotdeauna în casa breslei. Textul convocării cuprindea data adunării, ordinea de zi și pedeapsa pentru cei ce vor lipsi!

SIGILIILE aveau imprimate însemnele breslei respective, iar actele emise de breaslă trebuiau să fie întărite prin aplicarea sigiliului.

Statutul breslei avea și o componentă religioasă. Breasla avea propriul ei altar, pe care era datoare să-l alimenteze cu lumânări și obiecte decorative. Membrii breslei erau obligați să participe la ceremoniile religioase îmbrăcați în haine de sărbătoare, având un loc bine stabilit în biserică, iar la procesiuni trebuiau să poarte steagul breslei, pe care era cusută stema ei.

Fiecare breaslă avea un patron spiritual, un sfânt, care era respectat și sărbătorit în mod regulat.

Când un meșter breslaș se găsea la strâmtoare, breasla îl ajuta cu bani din lada ei sau cu materii prime din rezervele pe care le avea. Breasla se îngrijea și de meșterul bolnav, acordând familiei acestuia pe perioada bolii împrumuturi plătibile după însănătoșire.

Breslele aveau grijă cu strictețe ca niciun membru al comunității să nu le facă de rușine, și pentru a avea o garanție în ceea ce privește calitățile etice, se avea în vedere încă din momentul primirii CARACTERUL PRETENDENTULUI. Era pretinsă cucernicie, prin care în sens larg erau înțelese ordine, onestitate, loialitate. Cel care tulbura armonia: îl acuza pe meșter de minciună, îi arunca la mânie vorbe grele, era aspru pedepsit!

Conducerea unei bresle era asigurată de STAROSTE, ales de adunarea generală anuală a breslei. Atribuțiile starostelui cu privire la calfe, era asigurată de PĂRINTELE CALFELOR (acesta fiind primul dintre ajutoarele starostelui, în ordine ierarhică). Meșterul tânăr, ultimul venit în breaslă, rămânea în această funcție până când o calfă trecea examenul de măiestrie devenind meșter breslaș.

VĂ INVITĂM SĂ DESCOPERIȚI "LĂZILE DE BREASLĂ” expuse la Muzeul Municipal Dej!

Sursa: "Muzeul Municipal Dej la 90 de ani de la înființare (1925-2015)”, de Constantin Albinetz, Editura Risoprint Cluj-Napoca, 2015, pag.189-192.