Atestarea documentară a orașului Dej în contextul evoluției sale istorice (1214)**

Orașul Dej, o bijuterie a Transilvaniei, și-a făcut apariția pentru prima dată în analele istorice în anul 1214, sub denumirea de “Dees”. Atunci, era evocat ca un punct strategic pentru îmbarcarea sării, esențială pentru economia medievală. Însă, trebuie subliniat faptul că, deși prima atestare documentară cunoscută datează din secolul al XIII-lea, existența așezării precede cu mult această perioadă. Poziționarea sa în imediata apropiere a unor bogate zăcăminte de sare și la intersecția unor antice rute comerciale sugerează o istorie mult mai îndelungată și bogată.

Documentul din 1214, care consfințește prezența orașului Dej în izvoarele istorice, relatează faptul că, la solicitarea lui Boleslau, episcop de Vacs, regele Andrei al II-lea a dotat Prepozitura din Lelesz cu diverse bunuri: moșii, lacuri de pescuit, păduri, podgorii și iobagi. În plus, a fost evidențiat și rolul portului Zonnuk (actualul port regal Dej de pe Someș) – un loc oferit anterior de regele Bela, în timpul unei expediții în Rusia. Documentul mai menționează și o donație generoasă: 20.000 de bulgări de sare din Dej, oferiți anual Bisericii Sfintei Cruci din Lelesz, la Rusalii. Acest act de dărnicie era acompaniat de o prevedere specială: transportul sării era scutit de taxe și dări, indiferent dacă aceasta se desfășura pe apă sau pe uscat, în oricare parte a Regatului Ungariei.

Citat din document:"Anul Domnului 1214. La cerea lui Boleslau, episcop de Vacs, regele Andrei al II-lea a dotat Preoozitura din Lelesz cu o serie de moșii, lacuri de pescuit, păduri, podgorii și iobagi. Tot bisericii cu hramul Sfîntei Cruci din Lelesz a donat o parte regală a portului Zonnuk (portul regal Dej de pe Someș), donat înainte de regele Bela, pe timpul expediției în Rusia. Tot pe seama Bisericii Sfintei Cruci din Lelesz a donat pe veci, câte 20 000 de bulgări de sare din Dej, ce trebuiau să fie dați în fiecare an de Rusalii, fără contradicție și opoziție, și la cererea acelui episcop, regele i-a lăsat liber transportul sării, să nu se plătească nici unui vameș, și nici altui strângător al dării, atunci când se ducea sarea, pe apă și pe uscat în orice parte a Regatului Ungariei”

Așadar, acest document nu doar că atestă existența orașului Dej, dar și subliniază importanța sa strategică și economică în peisajul medieval transilvan și maghiar. Acest moment de referință ne oferă o perspectivă asupra dinamicii comerciale și politice ale vremii, într-o perioadă în care sare era considerată "aurul alb" al Europei.

📷 Fotografie după documentul de atestare din anul 1214