Într-un peisaj politic în care inaugurarea fiecărui tronson de drum a devenit un prilej de paradă electorală, declarația deputatului Remus Lăpușan cu privire la finalizarea drumului expres DEx4, legătura vitală dintre A3 și DN1 prin Tureni, aduce o notă de luciditate și echilibru.

Într-o postare recentă, acesta pune o întrebare deloc retorică: „Cine taie panglica?” Nu în căutarea unei glorii personale, ci pentru a provoca o reflecție necesară asupra manierei în care clasa politică înțelege să se raporteze la responsabilitățile sale.

Într-adevăr, cei 5,02 kilometri de drum expres pot părea, la prima vedere, o realizare minoră. Dar, din punct de vedere strategic, impactul lor asupra mobilității în zona Turda – Cluj-Napoca este semnificativ. Tocmai de aceea, în locul unui spectacol festivist, Lăpușan propune un exercițiu de modestie administrativă: să recunoaștem importanța proiectului, fără a-l transforma într-o rampă de lansare electorală.

„Dacă am fi vorbit despre 300 de kilometri de autostradă finalizați pe an, atunci poate am fi avut dreptul la foarfecă și panglică”, afirmă deputatul. Este o observație pertinentă și curajoasă într-un mediu politic în care orice metru de asfalt se monetizează în capital electoral.

Spre deosebire de alți actori politici care își dispută meritele cu entuziasm de campanie, Remus Lăpușan alege o altă cale, aceea a asumării responsabile, fără emfază. Da, a fost prezent pe teren, alături de specialiști. Dar nu a fost acolo pentru poze, ci pentru a urmări stadiul lucrărilor și a se asigura că proiectul servește interesului public.

Mai mult, el reamintește că meritul aparține în egală măsură celor care au pus umărul la realizarea proiectului de la fostul ministru Sorin Grindeanu, până la autoritățile locale. Este o perspectivă constructivă, care evită tentația monopolizării meritelor și încurajează cooperarea instituțională.

Într-un climat în care gesturile simbolice au devenit mai importante decât munca reală, vocea lui Remus Lăpușan se distinge prin onestitate și echilibru. Iar acest lucru, în sine, este o raritate pe scena politică românească.

Poate că nu este o lecție despre infrastructură. Dar cu siguranță este o lecție despre decență.