Dejul a fost capitala comitatului Solnoc-Dăbâca. Din 1920 până în 1940, orașul a fost capitala județului Someș. În 1940, județul Someș a fost alipit comitatului Cluj, iar Dejul a intrat sub jurisdicția Clujului. La 3 km de Dej la confluența Someșului Mare cu Someșul Mic se află Salina Ocna Dej sarea a început fie exploatată la Ocna Dej încă din antichitate. [3] Numeroase mărturii scrise prin anii 1239, 1291, 1365, 1465, ne furnizează informații despre modul de organizare a exploatarii sării.
În Dej şi în împrejurimi au avut loc evenimente importante în timpul revoluţiei de la 1848-1849. În data de 10 noiembrie 1848, oraşul s-a predat fără împotrivire colonelului austriac Urban, comandantul trupelor imperiale, care avea în componenţa armatei sale şi Regimentul II de Graniţă de la Năsăud. Tot atunci, între armata maghiară condusă de Katona, şi imperialii conduşi de colonelul Urban, s-au dat lupte grele, la 24 noiembrie 1848, în pădurea Bungăr. Cei căzuţi în luptă au fost înhumaţi într-o groapă comună, în memoria lor fiind ridicat monumentul “Leul”.
După revoluţie, urmează o perioadă de înflorire. Mulţi români au ajuns în funcţii înalte: Gabriel Manu, avocat şi luptător pentru drepturile românilor; Mihai Bohatiel, inspector şcolar; subprefectul Brehar şi primul avocat român din Dej, Ioan Tohati (1863). Situaţia se va schimba după 1867, în condiţiile în care Dieta de la Cluj hotărâse, la 8 decembrie 1866, anexarea Transilvaniei la Ungaria. O parte a drepturilor câştigate de români vor fi anulate de legile discriminatorii ale regimului dualist Austro-Ungar. Românii se vor împotrivi acestor măsuri. Ei vor trimite memorii împăratului de la Viena.
În 1868, Dejul era unul dintre centrele politice româneşti ale Transilvaniei care organiza adunarea de semnături pentru susţinerea Plenipotenţelor date lui Ioan Raţiu şi George Bariţiu pentru a prezenta Curţii de la Viena doleanţele românilor. La 23 octombrie 1866, semnau în Dej Plenipotenţa nr. XXV protopopi, învăţători, nobili şi proprietari români din Dej şi din jur. Cel mai important document a fost Memorandul din 1892, prin care protestau faţă de anexarea Transilvaniei la Ungaria şi cereau drepturi politice şi sociale. Din Dej a participat la redactarea Memorandului avocatul şi omul politic Teodor Mihali care, alături de Ioan Raţiu şi alţi fruntaşi transilvăneni, a făcut parte din delegaţia care a prezentat Memorandul la Viena. Pentru activitatea sa a fost judecat la Cluj, în 1894, fiind condamnat la închisoare.
La sfârşitul secolului al XIX-lea, Dejul începe să capete aspectul unui oraş modern, în urma construirii unor frumoase edificii: 1894 – Palatul Justiţiei, 1897 – Biserica Greco-Catolică, 1899 – Liceul de Stat, actualul Colegiu Naţional Andrei Mureşanu. Între 1900-1914 se construiesc Biserica Ortodoxă, Sinagoga, Sala festivă a Prefecturii şi localul Grădiniţei de Copii din zona centrală.

sursa/ internet