Deceneu este un misterios personaj din istoria dacilor. Considerat șarlatan și vrăjitor de autorii antici, Deceneu s-a impus ca mare preot și a reformat sistemul religios al dacilor. În plus, el ar fi pus bazele unui stat teocratic.
Marele preot Deceneu, cel mai cunoscut și important lider religios al triburilor dacice, este totodată unul dintre cele mai misterioase personaje ale istoriei antice din spațiul carpato-danubiano-pontic. Un om învăluit în legendă și mister, căruia i s-au atribuit puteri divine, fiind considerat de mistici chiar reîncarnarea zeului suprem Zalmoxis, pe pământ.

Nu se știe cu exactitate de unde a apărut și cu ce s-a ocupat până să ajungă mare preot. Cert este că a avut o influență incredibilă asupra societății dacice, primind putere aproape nelimitată de la regele Burebista.

În plus, Deceneu a ajuns să conducă nucelul regatului dac, deja fărâmițat după moartea lui Burebista, existând bănuiala că a pus bazele, la Sarmizegetusa, a unui stat teocratic, condus de mari preoți.

„Șarlatanul” Deceneu

Deceneu a apărut pe scena istoriei în timpul domniei lui Burebista, cel mai mare rege al dacilor. Deceneu îndeplinea rolul de mare preot, stăpân peste incinta sacră din capitala dacilor Sarmisegetusa Regia.

Cum a ajuns mare preot, este greu de spus. Mai nimic nu se știe despre viața de dinaintea obținerii acestei funcții. Despre Deceneu au scris autori antici latini sau greci precum Iordanes sau Strabon. Cea mai cunoscută informație despre trecutul lui Deceneu este aceea că a fost inițiat în culte orientale. El și-ar fi făcut ucenicia în Egipt, acolo unde ar fi deprins vrăjitoria.

Strabon, de exemplu, îl considera un șarlatan care folosea trucuri magice pentru a impresiona populația neștiutoare. Pentru aceste trucuri vrăjitorești a fost apreciat de Burebista, fiind folosit pentru a ține triburile și căpeteniile sub control. „Spre a ţine în ascultare poporul, el şi-a luat ajutor pe Deceneu, un şarlatan care rătăcise multă vreme prin Egipt, învăţând acolo unele semne de prorocire, mulţumită cărora susţinea că tălmăceşte voinţa zeilor”, scria Strabon în „Geographia”.

Nu se știe dacă Deceneu era de origine dacică sau poate de un alt neam. Cert este, așa cum arată și Iordanes, că marele preot a venit în Dacia, în timpul domniei lui Burebista.

„Atunci când Buruista (n.r. - Burebista) era rege al goţilor (n.r. - al geţilor, confuzia era frecventă în perioada în care scria Iordanes, la rândul său got), Dicineus (n.r. - Deceneu) a venit în Gothia în perioada în care Sulla îi conducea pe romani (n.r. - la sfârşitul anului 82 îHR, Sulla a devenit dictator în Roma)”, se arată în lucrarea „Getica” (XI,67).

Deceneu putea fi un dac plecat de tânăr să se inițieze în Orient și a revenit la maturitate pe tărâmurile natale, fie era chiar un străin adus de Burebista și apreciat pentru calitățile sale magice. Orice ar fi, Deceneu a ajuns un soi de zeu pe pământ în Dacia și mâna dreaptă a lui Burebista. Ba chiar i-ar fi convins pe daci să-și taie viile și să renunțe la vin.

„Ba încă de un timp fusese socotit şi zeu, aşa cum am arătat când am vorbit despre Zamolxis. Ca o dovadă pentru ascultarea ce i-o dădeau, este şi faptul că ei s-au lăsat înduplecaţi să taie viţa de vie şi să trăiască fără vin”, preciza Strabon

Ascetul care a reformat spiritualitatea dacică

Istoricii spun că acest Deceneu, dincolo de legendele atribuite, era un preot dac, adorator al cultului lui Zalmoxe.

Deceneu provenea dintr-o categoria anume de preoți daci, mai precis cea a asceților. Erau asemănători cu pustnicii ortodocși. Preferau locurile sălbatice, izolate de comunitățile umane, nu consumau carne și trăiau o viață în castitate.

„Din relatările lui Strabon reiese că la geto-daci existau oameni cucernici, care erau onoraţi şi socotiţi sacri, ce duceau un trai liniştit. Ei nu mâncau vieţuitoare şi nu se atingeau de carnea turmelor lor, hrănindu-se cu miere lapte şi brânză. Aceştia îşi duceau viaţa fără a avea legături cu femeile”, preciza Ion Horaţiu Crişan în „Spiritualitatea geto-dacilor”.

Citește și: Bogdan Jitea, istoric: „Burebista îi oferă lui Ceauşescu legitimarea supremă, reconstrucţia contemporană a statului regelui get“ INTERVIU

Având puteri discreționare, acest ascet a reformat sistemul religios dacic. Practic casta preoțească din care făcea parte a câștigat întâietatea și au început să-și impună modul de viață. De aici și povestea cu tăierea viței de vin și abstinența la consumul de alcool. Era un comportament religios pe care Deceneu îl impunea populației, în spiritul ordinului religios din care făcea parte.

„Cu siguranţă că nu Deceneu este cel care a organizat pentru prima întâia oară casta preoţească geto-dacă. Este însă foarte probabil de o reformă, o anume reorganizare a preoţimii, realizată de Deceneu pe vremea lui Burebista”, adaugă Ion Horaţiu Crişan.

Sursa/Historia.ro